RSS

Category Archives: Uncategorized

utopianangel.ro

Gata. De astazi ma gasiti pe utopianangel.ro . Va astept cu paine si sare si……..cultura. Sa ne citim cu bine!

 
1 Comment

Posted by on December 25, 2012 in Uncategorized

 

Poezia de dimineata

mai ţii minte havanele cubaneze?

exilat undeva pe o insulă cu feromoni
îngerul cu aluniţă pe obraz
îmi face semne
îmi face strengăreşte din ochi de parcă ne-am cunoaşte de-o viaţă
de parcă am fi prieteni de când lumea
cu un ochi care privea alt ochi
cu un braţ puternic adulmecând alt braţ puternic
cu o gură procesând milioane de alte guri
se poate întâmpla să pretinzi că soarele e roşu de atâta furie
dar se poate întâmpla la fel de bine să greşeşti
se poate întâmpla să pretinzi că cerul ar putea ţine discursuri interminabile de ploi
că norii ţi-ar putea adăposti somnul isteric undeva la first class
sau la business class (asta te priveşte strict pe tine)
că oamenii călătoresc unii prin alţii cum ar călătorii prin locuri comune
arhicunoscute prin aceleasi vagoane îmbâcsite de navetişti
speluncile adoră fumul trist de ţigară de foi
care-ti invadează sinusurile blajine ca un atac cu gaze lacrimogene
mai ţii minte havanele cubaneze autentice 100% esplendidos?
şi cântecul tâu fredonat la ore târzii “besame, besame mucho como si fuera esta
noche la ultima vez, besame, besame mucho…”
roind în jurul meselor goale
şi-a sticlelor goale şi-a scaunelor la fel de goale
eu nu văd altceva decât nopţi cu microbuze şi nostalgii îmbrăcate
în viziuni de pelerine cu desene
cu papagali amazonieni cubanezi
şi-n locul micilor naufragii candide văd paza de coastă veselă
sprinţară cu luminiţe şi megafoane
urmărind destinele unor amatori
dornici doar să-şi întreţină familiile
doar tu vezi peste tot cutii de lemn cu rumeguş în care zac sticle de coniac franţuzesc
şi borcane cu dulceaţă de cireşe amare

plictisit îmi trec căpăţâna dintr-o mână în alta
de parcă aş vrea să descifrez un index în craniul fosforescent
şi vitraliul în care adormi nu e vitraliul meu
şi nici cireşul pe care urcă vârsta târzie a copilăriei nu e pentru tine
aşadar: cei nenăscuţi au şi ei dreptul ca cei născuţi la intimitate
la opinii păreri strategii verdicte simulacre liberă exprimare procese
dreptul de a trage cu puşca în prepeliţele ameţite de aroma
bâlciurilor
“tu eşti singurul lucru solid pe care se sprijină spaţiile invidioase
tu eşti copilaşul din podul şopronului”

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 21, 2012 in Uncategorized

 

Poezia de dimineata

 dialoguri cu îngeri

desenează un triunghi
şi vei avea acoperişul unei case
desenează un arc de cerc
şi vei avea inima unei păduri
dar eu nu stiu să desenez, îmi spuse îngerul
eu ştiu doar să zbor să veghez
să dialoghez cu tine la nesfârşit
atunci desenează un pătrat
şi vei avea o aparenţă
o iluzie sau poate iţi iese o icoană în ulei
dar eu nu ştiu să desenez, îmi spuse îngerul
eu ştiu doar să visez
să intru în visul tău
ca într-o rugăciune uitată
ştiu să dezbrac pământul cu pleoape adânci
să-l desfrunzesc să-l dezrădăcinez
ca un animal lasciv în iarbă orbit de tentaţii
dar nu ştiu să desenez ceea ce vrei tu
un amurg încordat în voluptăţi de înger
o insomnie de iarnă cu cearcăne vineţii
de prea mult somn
crede-mă nu ştiu să desenez, îmi spuse îngerul
am încercat de nenumărate ori
dar nu nu eu nu ştiu să desenez
eu ştiu să cresc din tulpina ta nesfârşită
infinit să cresc
să cresc apoi să descresc
până la dimensiunea unei mâini
mâini uriaşe înflorind
sub aceste ziduri plutitoare
înflorind în articulaţii siluete de plasmă
într-un marsupiu creierul meu sângerând
o duhoare neîncăpătoare şi rece
bine te înţeleg nu ştii să desenezi
dar daca eu te voi desena înspăimântător de frumos
alegoric într-un vitraliu
oare te vei ruga pentru mine?

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 20, 2012 in Uncategorized

 

Poezia de dimineata

lecţie de anatomie

haideţi să anesteziem poemul
îi spuneam anestezistului din rezerva 4 a unui spital judeţean
apoi să-l disecăm pe burtă pe coaste pe piept
să-i scoatem organele să jucăm maţele încurcate
să-l expunem ca obiect de studiu în laboratoarele de biologie
să-i extragem creierul
să-i amputăm braţele picioarele
să nu vadă nimic din tot ce se petrece în jurul lui
să nu simtă nimic
oameni buni dar tot ce se petrece în jurul lui este adevărat, vă spun
absolut tot până în cele mai mici detalii
îngerul moartea poetul iubita şi toate celelalte personaje
nu-l vor mai putea salva
va deveni pradă uşoară realităţii care-l va ademeni pe străzi lăturalnice
ca o prostituată din ghetourile indigene
în mijlocul gunoaielor poemul va înflori ca o păpădie firească
nu-mi place să joc rolul victimei, ţipa poemul în cămaşa de forţă
pe holurile unui spital judeţean
vreau să ies
nu auziti? nu-mi place să joc rolul victimei
nu-mi place să joc rolul victimei
nu-mi place să joc
nu-mi

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 17, 2012 in Uncategorized

 

Primaria Bucuresti

Zilele acestea am fost nevoit sa merg la primaria Bucuresti pentru a face rost de o aprobare. Trecand peste faptul ca primaria m-a trimis la administratia strazilor spunand ca nu este de competenta ei ca mai apoi cei de la administratia strazilor sa-si decline si ei competenta trimitandu-ma inapoi la primarie, am ajuns luni dimineata la minunatul sediu de pe splai. Din povestile prietenilor aflasem ca trebuie sa ai o tona de rabdare si de nervi atunci cand vrei sa obtii ceva de la primarie. Dar eu, intocmai ca Toma necredinciosul am luat in deradere sfaturile lor. Si iata-ma la ora 9 punct in primarie cerand sa discut cu persoana abilitata sa rezolve situatia. Si evident ca mi s-a spus sa astept. Si dai si asteapta aproximativ trei ore pana am reusit sa ma vad cu persoana respectiva. Totul a durat mai putin de un minut, respectivul cerandu-si scuze ca este ocupat dar ca a doua zi va rezolva problema. Imbarbatat de optimism ma si gandeam cum o sa le dau peste nas prietenilor cand ma voi intalnii cu ei. “Vezi domne ca se poate rezolva!” Dar ce sa vezi. A doua zi m-am infiintat la primarie si mi s-a spus sa iau un loc si sa astept. Si dai si asteapta de la ora 8.30 pana la ora 15.30 cand alt domn a binevoit sa ma primeasca si sa ma anunte ca din pacate a picat totul. Apai sa nu-ti vina sa te detonezi in preafrumoasa cladire? Sa nu ii injuri pe toti cu birocratia lor? Sa nu le umplii frigiderele de carne?(scuzati expresia dar nu m-am putut abtine). Doua zile pierdute pe scaunele primariei. Doua zile in care puteam sa rezolv o sumedenie de treburi, doua zile in care am pierdut bani. Sunt din ce in ce mai dezamagit de capitala asta in care traim si in care daca nu ai o pila nu se rezolva nimic.

 
Leave a comment

Posted by on December 11, 2012 in Uncategorized

 

Blackberry & HTC

Am doua telefoane. Un HTC Desire S si un Blackberry 8520. Unul are Android OS, v4.0 iar celalalt BlackBerry OS 5.0. Unul e fabricat in 2011 iar celalalt in 2009. Sincer nu stiu care e mai bun. Androidul are o gramada de aplicatii. Doar cafea nu stie sa faca. 🙂 In schimb clientul de e-mail de pe blackberry e fantastic. Se misca bine, nu ingheata si e promt. Inca un avantaj al blackberry este stand-by-ul. In conditiile in care am netul permanent pornit reuseste sa “supravietuiasca” 2 zile pe cand androidul nu trece de 12 ore in aceleasi conditii. Dar andoidul are un procesor mult mai bun. Si acum stau si ma intreb, oare chiar exista in momentul acesta un telefon care sa le aiba pe toate? Un stand-by de 2 zile la putere maxima, o gramda de aplicatii dar si un procesor pe masura lor? Daca da, chiar va rog sa mi-l spuneti si mie si voi face tot posibilul sa-l am. 🙂

 
Leave a comment

Posted by on December 10, 2012 in Uncategorized

 

Poezia de dimineata

cu buzunarele ticsite de iluzii

“sur le pont d’Avignon
L’on y danse, l’on y danse
Sur le pont d’Avignon
L’on y danse tout en rond”

fredona copilul cu mâinile întinse spre cer
ca şi cum ar fi uitat acolo un zâmbet răzlet
printre multe alte zâmbete
ca şi cum şi-ar fi prelungit puţin copilăria
prin care treceau ritmic aşchii bolnave
timiditatea-şi făcuse locaş
în dimineaţa aceea ca o senzaţie de pasăre oarbă
pentru că rămăsese doar senzaţia ca un gol înfipt în stomac
cu ghearele răsfirate mirosind a tristeţe
scurma haotic în pământul din faţa casei
unde printre crengi şi cârlige de rufe jubilau un cuplul de pisici fericite
acolo era locul în care mai credeau doar naivii
cu buzunarele ticsite de iluzii cu aromă de mentă
şi turma de bivoli năvălind în somnul său ca o eşarfă neagră la gâtul providenţei
lăsa urme adânci pe pământul din faţa casei
lăsa urme adânci pe obrajii palizi
ca nişte roiuri de viespi în călduri

multă vreme am crezut că singurătatea e un fel de broască ţestoasă
ascunsă în carapacea unui vârstnic samurai
un fel de tăcere cu mâinile legate
o sperietoare din câlţi şi zdrenţe cu ferestre galbene prin care poti privi lumea
asa cum face un copil într-o duminică stinsă mult prea devreme
multă vreme am crezut ca moartea e un patruped cu labe păroase
dând buzna în ţarcul meu plin de vise
un fel de căţea melancolică adulmecând dragostea prin umbrare
multă vreme am crezut ca zâmbetul unui copil nu e decât
un înger ce zboară pe coama unui zeppelin întotdeauna dinspre sud şi niciodată singur

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 4, 2012 in Uncategorized