RSS

Category Archives: Poezie

Poezia de dimineata

singurătate cu mansardă şi foişor

dacă în singurătate aş locui
ca într-o peşteră cu mansardă şi foişor
şi grătar unde ar sfârâi hălcile de carne
cu nervii întinşi la maxim
cum întinzi graţioasă rufele la uscat
ar fi mai bine mult mai bine
decât camera obscură din inima ta
îngheţată nedisimulată
cu timpul dilatându-se spre o margine
neştiută necuprinsă cu mult mai mare
ochii străini fără culoare
bântuind recifuri de corali în retragere
de ce tremurul vocii tale în spargere
îmi sperie nemişcarea
îmi sperie umbra
mă face să scot din gura mea amară
flori de măr împreunate
ţâşnite parcă dintr-un univers al plantelor
dacă în singurătate aş locui
ţi-aş cere să mă închizi în tine
dă-mi hârtie şi ceva de scris
şi lasă-mă
lasă-mă să mor încet

de Sorin Lucaci

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on December 19, 2012 in Poezie

 

Poezia de dimineata

salahorida pitecantropus

binecuvântată fie sticla aceasta de oţet, striga femeia universală
din turnul primăriei
aşteptând de partea cealaltă a străzii venirea papistaşilor cu feţe măslinii
binecuvântată fie sticla aceasta în interiorul căreia înfloreşte
bicarbonatul marilor eşantioane
sau medalioanele petrolului american
pălăria orbului înlocuind finalmente barilul turmentat
plecat aiurea să se plimbe pe conducte în ape mai dulci
poate că nici tu draga mea mamă n-ai fi reuşit să-mi peticeşti mai bine
copilăria cu bune intenţii cum altfel
sau orăşelul meu fără prieteni fără tovarăsi de joacă
fără clovni în costume bigotti si urangutani fără maimuţe urlătoare
strigând îngerului meu concediat de saduchei
aşa cum într-un februarie târziu înfrângi revolta salahorilor din bodegile indigene
cu miros de peşte şi vin ieftin
la ora când vom aştepta linistiţi asfinţitul
la ora când vom servi venerabilele ceşti cu sake

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 18, 2012 in Poezie

 

Poezia de dimineata

aşteptând ghilotina cu miros de scorţişoară

am un chef nebun de scris în seara asta
am consumat topuri întregi de hârtie
tone de hârtie
motiv pentru care sunt tras la raspundere de toate organizaţiile ecologiste
deşeuri de hârtie mai mult sau mai puţin reciclabile
şi cum nu mai am pe ce să scriu
mă dezbrac şi scriu pe corpul gol cu majuscule VIVE LE ROY
aşteptând ghilotina cu miros de scorţişoară
să-mi decapiteze rămăşitele zilei
scriu un aşa zis poem pe piept
apoi unul pe genunchi
unul în palmă
altul pe coapse şi unul pe glezna luxată
apoi umplu tavanul dormitorului cu poeme viu colorate
precum decorararea pereţilor din capela sixtină
tapetez micuţa garsonieră
baia de serviciu a vecinului de palier
bucătăria scara subsolul blocului
şi cum nu mă pot opri ies în stradă
încep să scriu pe ziduri pe blocuri
pe vitrinele magazinelor
scriu pe scoarţa copacilor cu sevă
pe asfaltul străzilor
pe băncuţele din parcuri
scriu până la epuizare şi adorm într-un târziu
cu ţeasta pe caldarâm

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 16, 2012 in Poezie

 

Poezia de dimineata

îngerul senzual al irochezilor

nebuno
neînduplecato
încăpăţânato
cum făceam dragoste cu tine aşa în văzul tuturor
îngerul senzual al irochezilor cu stimă pentru bătrânii satului
cum ne plimbam pe biciclite insolite vara în amurg
cu fotografiile părinţilor ascunse în sacul de dormit
până ne chemau la cină elegante roiuri de albine
până când lacrima caimanului stârnea uriaşe valuri de emoţie
în faţa turoror pachidermelor cu nume exotice
până când din nebăgare de seamă striveam
sub călcâiul pufos umbra guşterului tomnatic
cum te iubeam pe tine nebuno,
cu pantofiorii tăi de lac
cu rochiţele tale cu aromă de scorţişoară
înger senzual al irochezilor
superbă metisă echivalentă cu noaptea petrecută
într-un wigwam

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 15, 2012 in Poezie

 

Poezia de dimineata

nostalgie cu bere blondă

nostalgie cu bere blondă undeva prin podişul gobi
o blândă expresie de familiaritate
pe feţele prăfuite ale femeilor galbene
cu privirea mult prea oblică pentru gustul meu
aici nimeni nu vorbeşte deutschland
aici nimeni nu cumpără bmw-uri
pietrele se iubesc mai puţin decât în alte părţi
nimeni nu-şi asumă condiţia lui puck
orice dragoste de nylon înfăşoară vechile biserici lamaiste
cand mergi la braţ cu o romantică enola gay
acum cu aceleaşi semne obscene
căutându-mă pe mine

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 14, 2012 in Poezie

 

Poezia de dimineata

Zidul

zidul se cutremură, îmi spuneam, se cutremură
si poate că va începe o dată şi o dată să se lumineze
faţa schimonosită de durere a condamnatului
sudoarea verticală pe tâmple de ţestoasă
testoasa de apă cu tâmplele roşii
părul negru pieptănat îndelung până la încheieturi
pieptănat dincolo de încheieturi până la sânge
dincolo de sânge până la epuizare
noi nu suntem fraţi de cruce, îmi spuse condamnatul
si n-am fost vreodată
si nici oglinzile albastre nu le vei lua
si nici telescoapele din copilarie
doar sângele proaspăt te-ar putea îmbrăţişa într-o ramă
doar limfa te-ar putea salva între nuferi
zidul se cutremură îmi spuneam, se cutremură
acelaşi cuvânt în care poţi să te retragi să hibernezi
să faci libatii în cinstea întunericului
a beznei molatece
să te retragi în cuvânt sau în teama bolnavului incurabil
vezi pământul din ochii mei? mă-ntrebă condamnatul
vezi pământul îngheţat într-un punct neştiut
Ăla eşti tu mi-a strigat
si toţi îl credeau
el făcea conversaţie cu străveziul din mine
precum peştele în cealaltă emisferă
in ochiul de apă zidul a început să tremure
febril ca un copil cuprins de frisoane
poate că se va lumina o dată şi o dată
si s-a făcut lumină şi s-a făcut zi şi apoi am aşteptat
să se însereze
era necesară acea inserare
era chiar imperios necesară
după care am început să descriu moartea lent
cât mai lent
moartea ca o matroană în negru cu ochii indiferenţi
purtandu-mă în somn prin tot felul de galaxii
cu zapadă cosmică

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 12, 2012 in Poezie

 

Poezia de dimineata

la noi dragostea e o acadea uriaşă multicoloră

inimile noastre au rămas doar nişte biete streşini de mucava
peste lacrimile îngerilor
şi peste somnul poeţilor când bat în orologiul vechi din turn
cum ticăie ceasul negru pe dulapul din bucătărie
într-un anotimp cerebral pe cât de îndepărtat pe atât de trist
într-o anatomie a insomniacului
când facem piruete printre mesele de bar
la dreapta o ceaşcă de cafea cu lapte şi o sticlă de vodcă wyborowa
îţi oferă aceeaşi perspectivă optimistă asupra lucrurilor
la stânga o întrebare diformă
legată fedeleş stârnind curiozităţi morbide
aşteaptă celibatul lucrurilor
eşti mai tânără decât ieri, îţi spuneam
din celălalt colţ al verandei
eşti cu mult mai tânără
sau cel puţin aşa mi se pare azi
de la tine accept orice fel de întrebare
orice răspuns în care dumnezeu îşi ascunde emoţia
cum stă înfăşurat în mantia de in
undeva mai sus de nivelul creştetului
şi aşteaptă ticăitul monoton
al ceasului de bucătărie ca o binecuvântare
la noi e mai puţin frig
la noi dragostea e o acadea uriaşă multicoloră
în mânuţele fragede ale pruncului
se închid tot mai multe uşi
nici locul de joacă al copiilor nu mai e acelaşi
am zis că lucrurile îşi urmează cursul firesc
că aşa trebuie să fie
dar lucrurile nu stau deloc aşa
copacii nu-şi împletesc din ramuri hamac
pentru somnul de după amiază al copiilor
nici cerul nu-şi strânge norii ca nişte perne uriaşe decorative
în saloanele de frumuseţe
băncuţele din parcuri nu-şi mai aşteaptă longevitatea
ca o felie de pepene copt în bătaia vântului
şi parcă nici tu nu-mi mai împărtăşeşti straniile tabieturi
de odinioară

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 11, 2012 in Poezie