RSS

Poezia de dimineata

21 Dec

mai ţii minte havanele cubaneze?

exilat undeva pe o insulă cu feromoni
îngerul cu aluniţă pe obraz
îmi face semne
îmi face strengăreşte din ochi de parcă ne-am cunoaşte de-o viaţă
de parcă am fi prieteni de când lumea
cu un ochi care privea alt ochi
cu un braţ puternic adulmecând alt braţ puternic
cu o gură procesând milioane de alte guri
se poate întâmpla să pretinzi că soarele e roşu de atâta furie
dar se poate întâmpla la fel de bine să greşeşti
se poate întâmpla să pretinzi că cerul ar putea ţine discursuri interminabile de ploi
că norii ţi-ar putea adăposti somnul isteric undeva la first class
sau la business class (asta te priveşte strict pe tine)
că oamenii călătoresc unii prin alţii cum ar călătorii prin locuri comune
arhicunoscute prin aceleasi vagoane îmbâcsite de navetişti
speluncile adoră fumul trist de ţigară de foi
care-ti invadează sinusurile blajine ca un atac cu gaze lacrimogene
mai ţii minte havanele cubaneze autentice 100% esplendidos?
şi cântecul tâu fredonat la ore târzii “besame, besame mucho como si fuera esta
noche la ultima vez, besame, besame mucho…”
roind în jurul meselor goale
şi-a sticlelor goale şi-a scaunelor la fel de goale
eu nu văd altceva decât nopţi cu microbuze şi nostalgii îmbrăcate
în viziuni de pelerine cu desene
cu papagali amazonieni cubanezi
şi-n locul micilor naufragii candide văd paza de coastă veselă
sprinţară cu luminiţe şi megafoane
urmărind destinele unor amatori
dornici doar să-şi întreţină familiile
doar tu vezi peste tot cutii de lemn cu rumeguş în care zac sticle de coniac franţuzesc
şi borcane cu dulceaţă de cireşe amare

plictisit îmi trec căpăţâna dintr-o mână în alta
de parcă aş vrea să descifrez un index în craniul fosforescent
şi vitraliul în care adormi nu e vitraliul meu
şi nici cireşul pe care urcă vârsta târzie a copilăriei nu e pentru tine
aşadar: cei nenăscuţi au şi ei dreptul ca cei născuţi la intimitate
la opinii păreri strategii verdicte simulacre liberă exprimare procese
dreptul de a trage cu puşca în prepeliţele ameţite de aroma
bâlciurilor
“tu eşti singurul lucru solid pe care se sprijină spaţiile invidioase
tu eşti copilaşul din podul şopronului”

de Sorin Lucaci

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on December 21, 2012 in Uncategorized

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: