RSS

utopianangel.ro

Gata. De astazi ma gasiti pe utopianangel.ro . Va astept cu paine si sare si……..cultura. Sa ne citim cu bine!

 
1 Comment

Posted by on December 25, 2012 in Uncategorized

 

Poezia de dimineata

mai ţii minte havanele cubaneze?

exilat undeva pe o insulă cu feromoni
îngerul cu aluniţă pe obraz
îmi face semne
îmi face strengăreşte din ochi de parcă ne-am cunoaşte de-o viaţă
de parcă am fi prieteni de când lumea
cu un ochi care privea alt ochi
cu un braţ puternic adulmecând alt braţ puternic
cu o gură procesând milioane de alte guri
se poate întâmpla să pretinzi că soarele e roşu de atâta furie
dar se poate întâmpla la fel de bine să greşeşti
se poate întâmpla să pretinzi că cerul ar putea ţine discursuri interminabile de ploi
că norii ţi-ar putea adăposti somnul isteric undeva la first class
sau la business class (asta te priveşte strict pe tine)
că oamenii călătoresc unii prin alţii cum ar călătorii prin locuri comune
arhicunoscute prin aceleasi vagoane îmbâcsite de navetişti
speluncile adoră fumul trist de ţigară de foi
care-ti invadează sinusurile blajine ca un atac cu gaze lacrimogene
mai ţii minte havanele cubaneze autentice 100% esplendidos?
şi cântecul tâu fredonat la ore târzii “besame, besame mucho como si fuera esta
noche la ultima vez, besame, besame mucho…”
roind în jurul meselor goale
şi-a sticlelor goale şi-a scaunelor la fel de goale
eu nu văd altceva decât nopţi cu microbuze şi nostalgii îmbrăcate
în viziuni de pelerine cu desene
cu papagali amazonieni cubanezi
şi-n locul micilor naufragii candide văd paza de coastă veselă
sprinţară cu luminiţe şi megafoane
urmărind destinele unor amatori
dornici doar să-şi întreţină familiile
doar tu vezi peste tot cutii de lemn cu rumeguş în care zac sticle de coniac franţuzesc
şi borcane cu dulceaţă de cireşe amare

plictisit îmi trec căpăţâna dintr-o mână în alta
de parcă aş vrea să descifrez un index în craniul fosforescent
şi vitraliul în care adormi nu e vitraliul meu
şi nici cireşul pe care urcă vârsta târzie a copilăriei nu e pentru tine
aşadar: cei nenăscuţi au şi ei dreptul ca cei născuţi la intimitate
la opinii păreri strategii verdicte simulacre liberă exprimare procese
dreptul de a trage cu puşca în prepeliţele ameţite de aroma
bâlciurilor
“tu eşti singurul lucru solid pe care se sprijină spaţiile invidioase
tu eşti copilaşul din podul şopronului”

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 21, 2012 in Uncategorized

 

Poezia de dimineata

 dialoguri cu îngeri

desenează un triunghi
şi vei avea acoperişul unei case
desenează un arc de cerc
şi vei avea inima unei păduri
dar eu nu stiu să desenez, îmi spuse îngerul
eu ştiu doar să zbor să veghez
să dialoghez cu tine la nesfârşit
atunci desenează un pătrat
şi vei avea o aparenţă
o iluzie sau poate iţi iese o icoană în ulei
dar eu nu ştiu să desenez, îmi spuse îngerul
eu ştiu doar să visez
să intru în visul tău
ca într-o rugăciune uitată
ştiu să dezbrac pământul cu pleoape adânci
să-l desfrunzesc să-l dezrădăcinez
ca un animal lasciv în iarbă orbit de tentaţii
dar nu ştiu să desenez ceea ce vrei tu
un amurg încordat în voluptăţi de înger
o insomnie de iarnă cu cearcăne vineţii
de prea mult somn
crede-mă nu ştiu să desenez, îmi spuse îngerul
am încercat de nenumărate ori
dar nu nu eu nu ştiu să desenez
eu ştiu să cresc din tulpina ta nesfârşită
infinit să cresc
să cresc apoi să descresc
până la dimensiunea unei mâini
mâini uriaşe înflorind
sub aceste ziduri plutitoare
înflorind în articulaţii siluete de plasmă
într-un marsupiu creierul meu sângerând
o duhoare neîncăpătoare şi rece
bine te înţeleg nu ştii să desenezi
dar daca eu te voi desena înspăimântător de frumos
alegoric într-un vitraliu
oare te vei ruga pentru mine?

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 20, 2012 in Uncategorized

 

Poezia de dimineata

singurătate cu mansardă şi foişor

dacă în singurătate aş locui
ca într-o peşteră cu mansardă şi foişor
şi grătar unde ar sfârâi hălcile de carne
cu nervii întinşi la maxim
cum întinzi graţioasă rufele la uscat
ar fi mai bine mult mai bine
decât camera obscură din inima ta
îngheţată nedisimulată
cu timpul dilatându-se spre o margine
neştiută necuprinsă cu mult mai mare
ochii străini fără culoare
bântuind recifuri de corali în retragere
de ce tremurul vocii tale în spargere
îmi sperie nemişcarea
îmi sperie umbra
mă face să scot din gura mea amară
flori de măr împreunate
ţâşnite parcă dintr-un univers al plantelor
dacă în singurătate aş locui
ţi-aş cere să mă închizi în tine
dă-mi hârtie şi ceva de scris
şi lasă-mă
lasă-mă să mor încet

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 19, 2012 in Poezie

 

Poezia de dimineata

salahorida pitecantropus

binecuvântată fie sticla aceasta de oţet, striga femeia universală
din turnul primăriei
aşteptând de partea cealaltă a străzii venirea papistaşilor cu feţe măslinii
binecuvântată fie sticla aceasta în interiorul căreia înfloreşte
bicarbonatul marilor eşantioane
sau medalioanele petrolului american
pălăria orbului înlocuind finalmente barilul turmentat
plecat aiurea să se plimbe pe conducte în ape mai dulci
poate că nici tu draga mea mamă n-ai fi reuşit să-mi peticeşti mai bine
copilăria cu bune intenţii cum altfel
sau orăşelul meu fără prieteni fără tovarăsi de joacă
fără clovni în costume bigotti si urangutani fără maimuţe urlătoare
strigând îngerului meu concediat de saduchei
aşa cum într-un februarie târziu înfrângi revolta salahorilor din bodegile indigene
cu miros de peşte şi vin ieftin
la ora când vom aştepta linistiţi asfinţitul
la ora când vom servi venerabilele ceşti cu sake

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 18, 2012 in Poezie

 

Poezia de dimineata

lecţie de anatomie

haideţi să anesteziem poemul
îi spuneam anestezistului din rezerva 4 a unui spital judeţean
apoi să-l disecăm pe burtă pe coaste pe piept
să-i scoatem organele să jucăm maţele încurcate
să-l expunem ca obiect de studiu în laboratoarele de biologie
să-i extragem creierul
să-i amputăm braţele picioarele
să nu vadă nimic din tot ce se petrece în jurul lui
să nu simtă nimic
oameni buni dar tot ce se petrece în jurul lui este adevărat, vă spun
absolut tot până în cele mai mici detalii
îngerul moartea poetul iubita şi toate celelalte personaje
nu-l vor mai putea salva
va deveni pradă uşoară realităţii care-l va ademeni pe străzi lăturalnice
ca o prostituată din ghetourile indigene
în mijlocul gunoaielor poemul va înflori ca o păpădie firească
nu-mi place să joc rolul victimei, ţipa poemul în cămaşa de forţă
pe holurile unui spital judeţean
vreau să ies
nu auziti? nu-mi place să joc rolul victimei
nu-mi place să joc rolul victimei
nu-mi place să joc
nu-mi

de Sorin Lucaci

 
Leave a comment

Posted by on December 17, 2012 in Uncategorized

 

Trailer-ul de duminica

 
Leave a comment

Posted by on December 16, 2012 in Trailer